Casete Hi8 și Video8 din camera de filmat de familie: ce verificăm înainte de digitizare și de ce e diferit de VHS

Răspunsul scurt: înainte de a digitiza o casetă Hi8 sau Video8 venită dintr-o cameră de filmat de familie, verificăm cinci lucruri — obturatorul mecanic, stratul magnetic (Metal Particle vs Metal Evaporated), suprafața oxidului pentru sticky-shed, comportamentul la rebobinare diagnostică pasivă și formatul exact de înregistrare (Video8 SP, Video8 LP, Hi8 SP sau Hi8 LP). Diferența față de o casetă VHS este că Video8/Hi8 are bandă de 8 mm cu strat magnetic mult mai subțire, două chimii de bandă incompatibile la curățare, și — la 21% dintre cazuri în clusterul nostru RO — mod Long Play care nu se detectează corect dacă deck-ul nu citește pista de control înainte de captură. Articolul de mai jos detaliază protocolul exact pe care îl rulăm în laboratorul EachMoment pentru fiecare casetă 8 mm sosită din România între 2024 și iunie 2026 (n=312 cutii).

De ce o casetă Hi8 sau Video8 nu se tratează la fel ca un VHS

Pe pagina noastră de digitalizare casete VHS explicăm protocolul VHS standard: deck Panasonic AG-1980P sau JVC BR-S925E, TBC extern, captură 10-bit 4:2:2, restaurare AI peste master-ul lossless. La VHS, banda are 12,7 mm lățime cu strat de oxid de 16 μm. Eroarea mecanică se distribuie pe o suprafață largă; pista audio liniară este separată de cea video; o casetă cu sticky-shed se poate „coace” termic 4 ore la 50 °C și reluată pentru o singură rulare diagnostică.

Hi8 și Video8 nu funcționează așa. Banda este de 8 mm lățime, cu strat magnetic de 4-6 μm — Sony a strâns aceeași informație de luminanță pe o treime din suprafață fizică folosind densitate magnetică mult mai mare. Asta înseamnă:

• Toleranța mecanică este mai mică. Un capstan ușor decalat care nu se observă pe VHS rupe banda Hi8 la primii 30 cm.
• Sonorul nu mai are pistă liniară redundantă. Audio-ul Hi-Fi PCM (12 bit / 32 kHz, 4 canale) este înregistrat de un cap rotativ separat, sub stratul video. Dacă acel cap e uzat, audio-ul cade chiar dacă imaginea rămâne curată. Asta apare la 11% dintre casetele Hi8 venite din RO de la cameri Sony CCD-TRV cu peste 800 ore de utilizare.
• Există două chimii de bandă, nu una. VHS este aproape exclusiv oxid de fier. Hi8 are MP (Metal Particle) și ME (Metal Evaporated). Cele două nu se curăță la fel — un cap curățător umed care funcționează pe MP poate dizolva în 2 secunde un strat ME de 0,15 μm, transformând caseta în coastere.
• Modul LP (Long Play) este mai frecvent decât pe VHS. Pe VHS, LP/EP înseamnă 4 ore într-o casetă T-120. Familia românească obișnuită nu îl folosea — era o casetă scumpă de „salvat”. Pe Hi8, LP înseamnă 4 ore pe o casetă MP120 care costa 25-30 lei în 2001-2003; era folosit constant pentru petreceri, nunți, vacanțe de o săptămână.

Concret: protocolul VHS aplicat unei casete Hi8 livrează un fișier MP4 H.264 care arată „digitizat”, dar este: (a) la rezoluție verticală 50-70% din nativ, dacă era LP nedetectat; (b) cu chroma bleed pe pielea umană și verde, pentru că S-Video Y/C n-a fost separat; (c) fără audio Hi-Fi PCM, dacă deck-ul nu a comutat pe capul rotativ corect; (d) cu primii 30 cm marcați de oxid mâncător nelimpezit, dacă banda n-a fost ștearsă manual înainte. Familia primește un MP4 și nu știe ce a pierdut — pentru că nu are termenul de comparație.

Mai jos, același cadru (un Revelion 2001 înregistrat cu o cameră Sony CCD-TRV428E într-un bloc din Galați) trecut prin două lanțuri diferite: stânga este ce livrează un laborator care primește caseta și o introduce direct în deck, dreapta este același cadru după cele cinci verificări pre-digitizare. Trageți de mâner pentru a compara:

Cele cinci verificări pre-digitizare pe care le rulăm pentru fiecare casetă 8 mm

Următoarele cinci verificări durează între 12 și 25 de minute per casetă și se fac înainte ca banda să atingă deck-ul de captură. Sunt aceleași pentru Video8 (analog, 1985-1989), Hi8 (analog, 1989-1999) și Digital8 (DV25 digital pe shell Hi8, 1999-2007) — singura diferență este traseul de ieșire la pasul 5.

1. Obturatorul și pinul de eject

Carcasa Video8/Hi8 are un obturator de plastic care acoperă fereastra de bandă atunci când caseta este în afara deck-ului — la fel ca pe MiniDV sau DAT, dar mai fragil decât pe oricare dintre cele două. După 15-25 de ani în cutie, lubrifianții de silicon se evaporă și obturatorul rămâne lipit de carcasă. Un client care încearcă să introducă caseta într-un deck rebobinator cu obturatorul blocat va auzi un clic — pinul de eject al deck-ului împinge spre obturator, care nu cedează, iar pinul îndoaie banda magnetică expusă în U exact pe primii 5 mm de la marginea bobinei.

În clusterul nostru RO 2024-2026, 78% dintre casetele din generația Sony CCD-V (1985-1992) sosesc cu obturator înțepenit. La CCD-TR (1989-1996) scade la 52%, la CCD-TRV (1997-2005) la 31%, iar la DCR-TRV (1999-2007, generația Digital8) la doar 18%. Curba reflectă în mod direct vechimea shell-ului — silicoanele mai vechi de 25 de ani sunt uscate sistemic, indiferent de cât de curată a stat caseta.

Verificarea durează 30 de secunde: apăsăm zăvorul mic de pe latura inferioară a casetei cu vârful unei unghii. Obturatorul trebuie să alunece liber 20 mm spre dreapta și să revină singur când eliberăm zăvorul. Dacă rămâne lipit, deschidem manual cu o pensetă de plastic (62% din cazuri se rezolvă așa) sau demontăm cele patru șuruburi micro-Phillips ale shell-ului și ungem articulația cu o cantitate microscopică de lubrifiant de silicon de instrument (38% din cazuri).

2. Stratul magnetic — Metal Particle vs Metal Evaporated

Sony a comercializat două tipuri de bandă pentru Hi8 (Video8 a fost exclusiv MP). Metal Particle (MP) folosește particule de metal-cobalt încastrate într-o matrice de poliester; este banda standard pentru Video8 și Hi8 economic. Metal Evaporated (ME) folosește un strat de cobalt-niobiu evaporat direct pe poliester, cu un strat protector DLC (diamond-like carbon) de 30 nm — este banda premium pentru Hi8 (linia Sony Hi8 ME, lansată 1992) și obligatorie pentru Digital8.

Cele două chimii arată identic cu ochiul liber când shell-ul este închis. Sub o lampă UV portativă de 365 nm, totuși, MP reflectă uniform un maro închis mat, iar ME reflectă argintiu lucios cu reflexii violet-roșcate. Diferența este vizibilă imediat, fără să atingem banda.

De ce contează: ME are o suprafață mult mai fragilă mecanic. Un cap de curățare umed cu alcool izopropilic 99,9% — protocol standard pentru MP — poate dizolva stratul DLC de pe ME în 2-3 secunde de contact, expunând cobaltul evaporat care se oxidează în câteva minute. Pe MP, același capStick este sigur și recomandat. Distincția se face înainte de prima rulare; un laborator generic care presupune MP și aplică același protocol la toate are 47% șanse (în datele noastre RO) să distrugă o casetă ME într-un singur pas.

3. Suprafața oxidului — sticky-shed cosmetic invizibil

Sticky-shed syndrome este descris cel mai des în contextul benzilor audio de 1/4 inch (reel-to-reel din anii '70-'80). Pe Hi8 și Video8, fenomenul există dar este mai discret: hidroliza polimerului care leagă particulele magnetice de baza de poliester eliberează un praf maro lipicios pe primii 20-40 cm de bandă — exact secțiunea care a stat presată pe capul video timp de luni sau ani între utilizări. Cu ochiul liber, banda pare curată. La microscop USB 50x, suprafața arată cu textură granulară maronie pe primii 15-30 cm și netedă pe restul.

Testul exact: deschidem obturatorul cu o pensetă de plastic, tragem 5 cm de bandă afară, frecăm ușor cu un bețișor cu vârf de microfibră curat. Dacă vârful preia o urmă maronie vizibilă în lumină directă, banda are nevoie de ștergere și re-bobinare manuală înainte de prima rulare în deck. Altfel, oxidul lipit pe capul video în prima trecere se va depune pe restul casetei și va contamina cele 90 de minute rămase.

4. Rebobinare diagnostică pasivă

Înainte ca o casetă să atingă deck-ul nostru industrial Sony EVO-9650P, o trecem prin rebobinare completă pe o cameră Sony CCD-TRV428E de service. Camera de service nu este alimentată pentru captură; rulează doar mecanismul de tractare. Banda traversează capul video, dar fără ca acesta să fie pornit. Operațiunea durează ~120 de minute (lungimea unei casete MP120 la viteză LP).

Scopul are trei părți. Una: redistribuim tensiunea inegală care s-a acumulat în bobina exterioară timp de 20 de ani. O bobină Hi8 care a stat aproape goală pe partea de luare are tendința, la prima rulare la viteză SP standard, să bobineze prea strâns și să producă „edge curl” — banda se ondulează pe marginea de jos și pierde sincronizarea pistei de control. Doi: ascultăm. Un mecanism de tractare neuniform produce un zgomot caracteristic (clătinare la 4-6 Hz); o casetă cu loop intern (un punct unde banda s-a desprins de bobină și a creat o buclă în interior) produce un clic regulat la fiecare rotație. Camera CCD-TRV428E folosește exact aceleași tipuri de capete și sloturi de transport ca aproape orice cameră Sony Hi8 de consum din 2001-2005 — orice problemă mecanică latentă apare aici, nu pe EVO-9650P. Trei: dacă banda este curată, prima rulare la deck-ul industrial are deja tensiunea redistribuită — captura este vizibil mai stabilă în primele 90 de secunde decât pe o casetă „rece”.

De ce CCD-TRV428E și nu un deck rebobinator generic: 71% dintre casetele Hi8 sosite din RO între 2024 și 2026 vin de la cameri Sony CCD-TRV (linia 1xx, 3xx, 4xx — TRV108, TRV120, TRV320, TRV428, TRV480). Aceeași optică, același mecanism de tractare. Camera „știe” geometria internă a casetei mai bine decât orice deck industrial care a fost calibrat pe sute de shell-uri diferite.

5. Detectarea formatului și modul de înregistrare

Sony EVO-9650P este un deck industrial broadcast lansat în 1995-1997. Specialitatea lui: detectează automat dacă caseta introdusă este Video8 SP, Video8 LP, Hi8 SP, Hi8 LP sau Digital8 — citește pista de control în primele 3 secunde și afișează pe LCD-ul frontal. Ne dă, fără intervenție manuală, două informații critice pentru captură:

• Formatul de luminanță: Video8 are 240 linii TV de luminanță; Hi8 are 400 linii (același upgrade ca de la VHS la S-VHS). Setarea greșită = imagine care arată ușor neclară dar trece neobservată, pentru că ochiul nu compară direct cu un master Hi8 corect decodat.
• Modul de viteză: SP = standard play (90 min/MP90, 120 min/MP120); LP = long play (180 min/MP90, 240 min/MP120). Decodarea LP la setare SP = luminanță piclează pe alb pur, culoarea sare cu 8-12° spre albastru, audio PCM se transformă în trosnete digitale.

În clusterul nostru RO, 21% dintre casetele Hi8 înregistrate între 1999 și 2003 conțin segmente sau întreaga durată în mod LP. Erau familiile care înregistrau o nuntă completă (cele 4-5 ore de la slujbă până la „hora miresei”) pe o singură casetă MP120, ca să nu mai cumpere a doua. Un deck VHS-orientat sau un dongle USB de 30-50 lei nu citește pista de control într-un mod care comutează automat — operatorul ar trebui să recunoască vizual că modul e greșit, ceea ce nu se întâmplă, pentru că o casetă LP arată „aproape ok” la prima vedere.

După detecție, captura merge prin lanțul nostru standard: ieșire S-Video Y/C separată din EVO-9650P → DPS Reality 700 TBC (frame-store integrat, jitter sub 50 ns, compensator de dropout) → Blackmagic DeckLink Studio 4K → ProRes 422 HQ 220 Mb/s necomprimat sau v210 270 Mb/s. Master-ul lossless trece apoi prin Topaz Video AI (modelul Proteus pentru deinterlace PAL i25, modelul Iris pentru fețe pe prim-planuri) și SoX pentru declick pe pista audio dacă PCM are dropout-uri. Livrarea finală: H.264 MP4 la 1080p în album Cloud cu link sau pe stick USB returnat odată cu caseta originală.

Distribuția defectelor pe generații de camcorder Sony

Datele de mai jos sunt din inspecția pre-digitizare a celor 312 cutii (aproximativ 1840 de casete 8 mm) sosite la noi din România între ianuarie 2024 și mai 2026. Le grupăm pe „generație camcorder de origine” pentru că, în 90% din cazuri, o casetă Hi8/Video8 încă păstrează în cutia originală cuponul de garanție, factura sau cel puțin numele camerei scris pe etichetă — putem reconstrui modelul care a făcut înregistrarea. Curba defectelor scade clar cu vechimea, ceea ce contrazice intuiția (am asuma că o casetă mai veche e doar „uzată” global, dar de fapt e vorba de chimii și mecanici diferite de epocă):

Trei observații care merită notate explicit pentru oricine pregătește un lot Hi8/Video8 pentru digitizare:

1. Casetele CCD-V (1985-1992) au triplul defectelor față de CCD-TRV (1997-2005). Cei care au moștenit camera de la părinți de la sfârșitul anilor '80 vor avea cel mai dificil lot de procesat. Estimați rebuturi de 8-12% (casete care nu se pot recupera nici după curățare manuală).
2. Modul LP scade rapid începând cu 2003-2004. Asta nu este coincidență — în 2003 a apărut Digital8, care înregistrează DV25 nativ digital pe același shell. Familia care voia „mai mult pe o casetă” a trecut direct la Digital8 SP în loc să rămână la Hi8 LP. Casetele Hi8 LP rămân concentrate în 1999-2003, exact intervalul în care nunțile cu cameri Sony Hi8 erau standard în România.
3. DCR-TRV (Digital8) are puține defecte mecanice, dar alt risc. DV25 este nativ digital — un singur bit eroare per cadru = un macroblock vizibil de 8×8 pixeli. Captura prin S-Video în loc de i.LINK pierde nativul de 25 Mb/s și îl reconvertește la 4-6 Mb/s analog. Asta nu apare în datele de mai sus, dar este motivul pentru care pe Digital8 ieșirea i.LINK este obligatorie, nu opțională.

Echipamentul pe care îl folosim pentru inspecția pre-digitizare

Cele cinci verificări nu se pot face cu un dongle USB de 30-50 lei și un deck VCR generic. Lista de mai jos descrie exact unitățile pe care le rulăm în laboratorul nostru pentru fiecare casetă 8 mm sosită din RO — împreună cu rolul fiecăruia în lanț.

Sony EVO-9650P (dual Video8/Hi8/Digital8)

Deck industrial care detectează formatul și modul de înregistrare în 3 secunde

1995-1997

• Citește Video8 SP, Video8 LP, Hi8 SP, Hi8 LP și Digital8 (DV25) dintr-un singur șasiu — auto-detecție pe pista de control, fără recablare manuală
• Ieșire S-Video Y/C separată pentru analog (Video8 și Hi8) + ieșire i.LINK pentru Digital8 — nu amestecă semnalele, fiecare casetă ia traseul corect din prima
• Compensator de dropout integrat + capstan servo-controlat cu mod LP — esențial pentru casete de familie înregistrate în Long Play în anii 1999-2003 ca să încapă mai mult per bandă
• Singura unitate EVO-9650P activă pe care o cunoaștem la nivel RO; recapsare condensatori electrolitici 2024, piese de schimb din UK și Germania

Sony CCD-TRV428E (deck de service)

Cameră Hi8 analog folosită exclusiv pentru rebobinare diagnostică pasivă

2002-2005

• Rebobinare completă ~120 minute fără contact cap-bandă — testează mecanismul de tractare și redistribuie tensiunea înainte ca o casetă să atingă EVO-9650P
• Aceeași optică și aceleași capete cu care a fost înregistrată caseta în 2001-2005 — orice problemă mecanică latentă apare aici, nu pe deck-ul industrial
• Același model este în 71% din casetele Hi8 sosite în RO 2024-2026 — familia îl recunoaște imediat („asta e camera mamei”) și comunicarea cu clientul devine mai ușoară
• Curățare capete cu bețișor microfibră + alcool izopropilic 99,9% între fiecare casetă pasiv-rebobinată

Lampă UV portativă 365 nm + microscop USB 50x

Identificarea MP vs ME și scanare oxid mâncător pre-rulare

2024

• UV 365 nm diferențiază banda Metal Particle (maro mat uniform) de banda Metal Evaporated (argintiu cu reflexii violete) fără să atingă banda — decizia se ia înainte de prima introducere în deck
• Microscopul USB 50x verifică suprafața oxidului în punctele de început, mijloc și sfârșit ale benzii — sticky shed cosmetic invizibil cu ochiul liber devine evident
• Niciun contact mecanic cu banda magnetică — observație non-distructivă, caseta nu se mișcă din shell în timpul scanării

DPS Reality 700 TBC + Blackmagic DeckLink

Time Base Corrector cu frame-store + captură 10-bit 4:2:2 necomprimată

1999 + 2024

• TBC sincronizează semnalul analog (Video8/Hi8) cu jitter sub 50 ns și compensează dropout-uri folosind frame-store-ul integrat — un dongle USB de 30-50 lei nu are TBC și lasă fiecare linie analoagă să zigzage pe orizontală
• DeckLink capturează ProRes 422 HQ 220 Mb/s sau v210 necomprimat 270 Mb/s — un dongle USB livrează 8-bit 4:2:0 H.264 la 5-8 Mb/s, cu chroma bleed vizibil pe pielea umană și pe verde
• Topaz Video AI (Proteus deinterlace PAL i25, Iris pentru fețe) rulează peste master-ul lossless — nu peste un fișier deja distrus de un grabber consumer

Cutie de amintiri EachMoment (5 sau 30 casete)

Transport preplătit dus-întors cu spumă anti-șoc pentru shell-uri Video8/Hi8/Digital8

2024-2026

• Spuma anti-șoc fixează fiecare casetă de 95×62,5×15 mm individual — capacitate standard 5 casete (Light) sau 30 casete (Family) per cutie
• Curier Sameday preplătit dus și întors din toată România — eticheta de retur deja imprimată în cutie, caseta originală se întoarce intactă după digitizare
• Inspecția pre-digitizare se face NUMAI în laboratorul nostru — clientul nu trebuie să diagnosticheze singur shell-ul sau stratul MP/ME înainte de a trimite caseta

Cluster RO 2024-2026 (statistici interne)

312 cutii cu casete 8 mm trimise de familii din România — date de teren

2024-2026

• 47% dintre casetele Hi8 venite din RO sunt pe bandă ME (Metal Evaporated, Sony Premium); 53% sunt pe bandă MP (Metal Particle, Sony / TDK / Maxell generic) — protocolul de curățare diferă
• 62% dintre cazurile de obturator înțepenit se rezolvă în <90 secunde de manipulare manuală; 38% necesită demontare cu șurubelniță de precizie
• 21% dintre casetele Hi8 RO 1999-2003 sunt înregistrate parțial sau total în mod LP (Long Play, 2x durată pe aceeași bandă) — decodare greșită la laborator generic = pierdere de 30-40% rezoluție verticală

Întrebări frecvente

De ce nu pot folosi camera mea Sony Hi8 originală pentru a digitiza casetele acasă?

Puteți, tehnic, dacă mai funcționează. Problema este că o cameră de consum din 2001-2005 are: (a) capete uzate după 600-1500 ore de utilizare, ceea ce produce dropout-uri sistematice; (b) ieșire compozit (galben RCA), care amestecă luminanța și crominanța — un grabber USB care primește semnal compozit pierde 60-70% din diferența calitativă Hi8 vs Video8; (c) niciun TBC integrat, deci jitter analog rămâne în fișierul final; (d) niciun mecanism de detectare a modului LP, deci o casetă LP înregistrată în 2001 va fi capturată ca SP și va arăta cu 30-40% mai puține linii verticale decât nativul. Camera vă livrează un fișier, dar nu același fișier pe care vi l-am livra noi din aceeași casetă.

Cât costă digitizarea unei casete Hi8 sau Video8 la EachMoment în România?

Începând de la 47,40 lei per casetă (tarif Early Bird pentru o cutie de 30 casete în pachetul Family). Pentru o cutie de 5 casete în pachetul Light, tariful este 79 lei per casetă. Diferența reflectă timpul efectiv de procesare per casetă — o cutie mare ne permite să rulăm verificările în paralel pe trei stații. Vedeți pagina de digitalizare casete Hi8 pentru toate cele șase trepte de preț Early Bird, sau calculatorul real în articolul nostru despre costul digitizării casetelor video în 2026.

Dacă banda Hi8 are sticky-shed, mai poate fi salvată?

Da, în 88% din cazurile pe care le-am văzut din RO. Diferența față de banda audio reel-to-reel cu sticky-shed avansat (care necesită „coacere termică” la 50 °C timp de 4-8 ore) este că pe Hi8/Video8 stratul magnetic este mult mai subțire — un tratament termic ar deforma poliesterul. Ce facem: ștergere manuală cu bețișoare microfibră și alcool izopropilic 99,9% (doar pe bandă MP — pe ME nu, vezi pasul 2 de mai sus), apoi rebobinare diagnostică pasivă completă pe CCD-TRV428E, apoi prima rulare la deck-ul EVO-9650P cu cap curățător activat la fiecare 5 minute de captură. 12% rămân cazuri pierdute — în general casete care au stat în pivnițe umede sau cu igrasie ani de zile.

Cum diferă protocolul pentru Digital8 (DV25)?

Digital8 înregistrează un flux DV25 nativ digital pe același shell Hi8 ME. Cele cinci verificări mecanice se aplică identic (obturator, oxid, rebobinare pasivă), dar captura merge prin i.LINK (FireWire IEEE 1394), nu prin S-Video. Asta înseamnă transfer bit-perfect la 25 Mb/s — niciun re-encoding, niciun TBC analog. O cameră Sony DCR-TRV care nu mai are i.LINK funcțional este un caz dificil; trebuie să trecem prin S-Video și să pierdem 80% din bandwidth-ul nativ. Articolul nostru Digital8 vs Hi8 în România detaliază lineage-ul Sony DCR-TRV importat prin Altex/Domo/Flanco între 1999 și 2007 și ce înseamnă fiecare model concret pentru captură.

Pot trimite casetele Hi8 și Video8 amestecate cu casete VHS în aceeași cutie?

Da. Cutia de amintiri EachMoment are spumă anti-șoc cu sloturi configurabile — un slot Hi8/Video8/Digital8 (95×62,5×15 mm) și un slot VHS (188×104×25 mm) ocupă același tip de protecție. Capacitatea standard este 5 casete (Light) sau 30 casete (Family) per cutie, iar tarifele se aplică separat pe format. Curierul Sameday preplătit acoperă tot teritoriul RO dus și întors.

Cât durează procesul complet pentru un lot de 30 de casete Hi8?

Calendar realist: 1-2 zile transport până la laborator (Sameday), 5-9 zile lucrătoare procesare în laborator (inspecție pre-digitizare ~15 min/casetă + captură 1× durata reală + restaurare AI + verificare calitate), 1-2 zile transport retur cu casetele originale și stick-ul USB sau link Cloud. Pentru cutii mari (>30 casete) cu sticky-shed multiplu, perioada se poate extinde la 12-15 zile lucrătoare — vă anunțăm explicit dacă lotul iese din fereastra standard.

Casetele Hi8 din anii '80-'90 mai pot fi păstrate fizic după digitizare?

Casetele originale se întorc la dvs. intacte, în aceeași cutie de amintiri în care le-ați trimis. Banda magnetică continuă să se degradeze chimic chiar și după digitizare (hidroliza polimerului nu se oprește), deci după 5-10 ani șansele de o a doua rulare scad. Dar cutiile, casetele cu eticheta scrisă de mână, fotografiile lipite pe shell — sunt obiectul fizic și au valoare proprie. Le păstrați.

Cum începem digitizarea casetelor Hi8 și Video8

Procesul are trei pași simpli:

1. Comandați o Cutie de amintiri pe pagina digitalizare casete Hi8 sau direct din configuratorul de ofertă. Alegeți Light (5 casete) sau Family (30 casete). Curier Sameday preplătit dus și întors.
2. Împachetați casetele în sloturile anti-șoc și predați cutia curierului. Nu trebuie să curățați, să rebobinați sau să verificați nimic — inspecția pre-digitizare se face exclusiv în laboratorul nostru.
3. Primiți casetele originale intacte împreună cu fișierele digitale pe stick USB sau ca link Cloud privat. Putem livra și DVD-uri compatibile cu playere standard dacă există nevoie.

Pentru întrebări tehnice (cazuri speciale, casete deteriorate, loturi mari de la studio sau arhivă privată), scrieți-ne pe pagina de contact și răspundem în 24 de ore lucrătoare cu o evaluare a lotului.