Vivariul Universității Babeș-Bolyai — Unde Științele Naturii Respiră

Coborâți câteva trepte sub nivelul trotuarului, pe strada Clinicilor din Cluj-Napoca, și lumea se schimbă. Aerul devine mai cald, ușor umed, cu un iz tropical care contrastează cu iernile transilvănene de afară. Lumina filtrată prin sticla terariilor dezvăluie siluete care se mișcă lent — un boa curcubeu își ondulează inelele lucioase, un gecko leopard îl fixează pe vizitator cu privirea sa nemișcată, iar un axolotl plutește în apa liniștită cu branhiile roz desfăcute ca niște coroane delicate. Aceasta este lumea Vivariului Universității Babeș-Bolyai — singurul vivariu universitar din România și unul dintre cele mai neobișnuite muzee vii din sud-estul Europei.

Rădăcini Adânci într-un Pământ al Colecțiilor

Povestea Vivariului nu începe în anul 2001, când și-a deschis oficial porțile, ci mult mai devreme — într-o epocă în care spiritul enciclopedic al secolului al XIX-lea îl cuprindea și pe Clujul academic. În 1859, în același an în care Charles Darwin publica Originea Speciilor, lua ființă secțiunea zoologică a Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum), punând bazele uneia dintre cele mai vechi colecții de istorie naturală din această parte a continentului. Acea colecție inițială — insecte, piei de păsări, specimene conservate în formol — avea să crească neîntrerupt timp de peste un secol și jumătate.

În 1909, Institutul de Zoologie a fost înființat formal, iar câțiva ani mai târziu, în jurul anului 1912, s-a ridicat clădirea de pe strada Clinicilor nr. 5–7, destinată să găzduiască atât cercetarea zoologică, cât și colecțiile tot mai vaste. La parter s-a instalat Muzeul Zoologic, cu dioramele și vitrinele sale pline de peste 300.000 de specimene — de la colecția malacologică Biltz la colecția lepidopterologică Franzenau. Dar subsolul aripii vestice a rămas multă vreme un spațiu neutilizat, așteptându-și vocația.

De la Reptile Locale la Lume Exotică

Când s-a inaugurat în 2001, Vivariul găzduia în principal reptile și amfibieni din fauna românească — șerpi de apă, broaște țestoase dobrogene, salamandre. Era, în esență, o extensie vie a cursurilor de herpetologie și zoologia vertebratelor predate la Facultatea de Biologie. Dr. Ioan Ghira, cercetătorul care a stat la fundamentele proiectului, l-a conceput ca pe un laborator viu unde studenții puteau observa comportamente reale, nu doar ilustrații din manuale.

Cu timpul, colecția s-a extins dramatic. Astăzi, Vivariul adăpostește aproximativ 60 de specii și sute de exemplare vii, distribuite în cinci colecții distincte. Colecția de reptile cuprinde șerpi precum boa curcubeu și anaconda, alături de varanul nilotic și gecko-ul leopard. Colecția de amfibieni include broaștele otrăvitoare viu colorate din familia Dendrobatidae, broaștele cu gheare africane și axolotlii — acele creaturi neotenice care par venite dintr-o altă eră geologică. Sunt și pești — cichlidele Oscar, pești-zebră, tetra — și nevertebrate fascinante: tarantule, insecte-băț care dispar pe creangă ca și cum n-ar exista. Colecția de păsări adaugă culoare și sunet acestui ecosistem subteran.

Mai Mult decât un Muzeu — O Misiune

Funcția primară a Vivariului rămâne cea didactică. Colecția permanentă se adaptează continuu necesităților academice, reprezentând componenta practică a actului de predare în domenii ca zoologia vertebratelor, etologia și herpetologia. Dar rolul său depășește cu mult amfiteatrul universitar.

Biologul Octavian Craioveanu și veterinarul Dr. Kelemen Attila — echipa care veghează asupra bunăstării animalelor — organizează tururi ghidate în română, maghiară și engleză, ateliere tematice și expoziții temporare. Vivariul funcționează și ca un centru de reabilitare voluntară pentru fauna sălbatică rănită — un gest discret dar semnificativ de responsabilitate ecologică. Grupurile de elevi, familiile cu copii și turiștii curioși coboară în subsol și descoperă o lume vie care le schimbă percepția asupra biodiversității.

Renovarea majoră din 2014, coordonată cu sprijinul prorectorului Ioan Bolovan, a transformat spațiul. Cu o investiție de peste 100.000 lei, terariile au fost mărite, infrastructura refăcută, vitrinele modernizate. O iguana salvată de cercetătorii clujeni cu cinci ani în urmă a primit un terariu de două ori mai spațios. Au urmat planuri ambițioase de a aduce specii noi — șerpi veninoși, varani de dimensiuni medii, poate chiar un crocodil mai mic — transformând Vivariul dintr-o sală de curs într-o adevărată grădină zoologică de nișă.

Un Patrimoniu Viu într-o Clădire Centenară

Există ceva profund simbolic în faptul că Vivariul pulsează de viață în subsolul unei clădiri ridicate acum peste un secol, în jurul anului 1912, pentru a servi știința. Deasupra lui, Muzeul Zoologic păstrează pe 700 de metri pătrați peste 300.000 de specimene — fluturi prinși în ace, schelete meticuloase, diorame care reconstituie ecosisteme întregi. Jos, în subsol, aceleași creaturi trăiesc, respiră, se mișcă. Clădirea de pe Clinicilor 5–7 oferă astfel o experiență unică: trecutul conservat și prezentul viu, separate doar de o scară.

Vivariul Universității Babeș-Bolyai rămâne singurul vivariu universitar din România — un titlu care vorbește atât despre excepționalitatea sa, cât și despre cât de rar este ca o instituție academică să investească în a face știința accesibilă, tangibilă, vie. Pentru studenții de biologie, este un laborator fără egal. Pentru copiii care coboară pentru prima dată treptele spre subsol, este prima întâlnire cu miraculosul lumii animale.

Privind Înainte

Vivariul este deschis de marți până vineri, între orele 10:00 și 16:00, și în weekend între 10:00 și 14:00. Studenții și angajații UBB intră gratuit, iar biletele pentru public rămân accesibile. Este genul de loc pe care îl vizitezi într-o oră și la care te gândești luni întregi — pentru că nu ești separat de exponate printr-o vitrină. Lumea vie e chiar acolo, la câțiva centimetri.

Acest articol a fost inspirat parțial de fotografii și înregistrări vechi care au ieșit la lumină atunci când cineva și-a adus amintirile personale pentru a fi digitizate. Ne-am întrebat ce alte comori ar mai putea exista prin poduri, cutii de pantofi și sertare uitate — legate de Vivariul Universității Babeș-Bolyai sau de viața academică a Clujului. Dacă dețineți materiale media vechi legate de această instituție, servicii precum EachMoment vă pot ajuta să le conservați pentru generațiile viitoare.